Lumea mea

In lumea mea,nu exista apus de soare. El semnifica doar incheierea unei zi,ceea ce invoca tristete. Aici, in lumea mea, nu exista sfarsit totul este un nou inceput.Luminita aia puternica , care iti radiaza viata si iti lumineaza calea zi de zi, aici este defapt un glob , plin cu energii pozitive care te "arde" de fiecare data cand gresesti. Aici felinarele sunt doar de forma, nu avem nevoie de ele,lumina e in permanenta, pe cand lumina lunii n-avem deloc.

Doar tu esti acolo, dandu-mi putere sa merg mai departe. Tu stai deoparte, dar in acelas timp te implici atat de mult cat am nevoie.

Tu vei fi intotdeauna tu, pentru ca trebuie. Esti acolo pentu mine si apreciez enorm stiind ca ai tot timpul o vorba buna pentru mine,un sfat, orice am nevoie. Esti tu si asta conteaza mai mult decat crezi. Esti departe, dar in acelas timp te simt aici, undeva langa mine. Acelas sentiment placut de fiecare data. Tu , eu si lumea.

Pacat ca nu existi !

Sentiment..?

Sunt total indragostita de ceva ce nu exista.

Sunt atrasa de un personaj, care exista doar in filme.

Visez la acel ceva, ce stiu ca nu exista in viata reala, dar totusi am sperante.

Simt acel ceva.. pentru acel cineva care pare a fi fara defecte

Aratand absolut superb, cu un caracter la care toti dintre noi poate visam.

Vreau ceva.. ceva simplu si frumos.

Ceva care sa plece de la o pura intamplare, dar care sa ajunga undeva departe.

Vreau ceva special, ce poate nu voi avea niciodata parte,

Dar totusi visez.

Pentru ca sunt doar o adolescenta si-mi permit sa visez.

Imi permit sa dau drumul gandurilor mele, sa zboare spre ceva de neatins,

Sa ajunga undeva departe, unde poate vor gasi un loc mai bun.

Vreau doar ceva ce nu exista, de ce nu pot primi?

Uneori ne e frica sa spunem ceea ce simtim, doar pentru ca ne e teama

De ce vor spune cei din jur.

Pentru ca cei care par a fi " apropiati " defapt deseori cauta cate un motiv

Sa te faca de ras.

Sa se amuze pe seama ta.

De ce? Pentru ca lumea e rea.

De ce e rea? Pentru ca nu pot raspunde la intrebarea asta.

Nimeni nu poate.

Tot ce stim, e ca toti iti vor binele, nu ti-l lasa luat.

Nu poti avea incredere in nimeni,pentru ca atunci cand te astepti mai putin

atunci se intampla ceva .

Intr-o fractiune de secunda, viata ta se poate schimba.

Dar asta e ceva firesc, nu ai ce schimba. Asa e dat sa fie, cred.

Tot ce poti face e..

Sa stai dracului inchis intre 4 pereti si sa nu te gandesti la nimic!

Neah, nu e asta solutia.

Nu am mai scris de mult aici. Motiv? Niciunul.

Sunt pe undeva pe aici. Ma gandesc, judec ... si tot nu-mi dau seama de ce e asa.

E aproape dimineata, o alta noapte in care n-am putut dormi.

Am o stare naspa , ca sa-i zic asa.

O gramada de intrebari imi trec prin minte, dar refuz sa le bag inseama..

Gandindu-ma ca mai rau imi fac..

Hai sa uitam totul, nu? tot ce-a fost..Oare va fi mai bine?.

Sincer nici nu mai stiu ce sa scriu.. cuvintele nuprea isi mai au rostul.

Dar.. oricum.. viata se duce.. timpu nu vindeca.. el doar.. trece.

Nu vreau sa abuzez de puncte-puncte, dar.. asa ma simt acum,

in suspensie.

Si ca sa schimbam subiectul..

Ce vacanta naspaaa ! Cel putin a mea..

A fost prima vacanta , de pana acum, care chiar nu am simtit-o.

Stiu ca mai e o luna, dar ce draci mai fac eu in luna asta?

Unde e senzatia aia care o aveai cand mergeai spre necunoscut..

" E VARA FRATE ! "

Visare..( Part 2)

E dimineata. Soarele e undeva sus, ca in fiecare zi..

Doar ca de data asta, pare a fi.. mai altfel..

Imi pun peste tricoul alb, ce-a mai subtire camasa a mea.

O inchei la al 4-a nasture si pun pe mine primii blugi din dulap.

Ies din casa si ma duc in curtea din spate.

O iau la fuga, sperand sa ma pierd.

Fug spre necunoscut, tot ce vad e doar o mare campie,

peste tot in jurul meu.

Se mai aud doar niste copii care tipa de bucurie.

Mai merg putin , ma pun pe jos, pe iarba.

Simt briza verii, simt caldura soarelui.

Simt.. ca il vreau aproape.

Ma ridic, o iau spre necunoscut.

Vad la stanga mea un lan de porumb , dar il vad ca se termina.

O iau inainte.. pasesc , parca numarandu-mi pasii..

Unul cate unul..

Ma uit la ceas, vad cum secundele trec.

Devin nostalgica.

Ma gandesc cat de usor trece timpu, ma gandesc ca imbatranesc.

Ma gandesc ca , maine poimaine voi muri,

Fara sa fi profitat de viata asta care se presupune a fi frumoasa.

Ma uit in sus, vad albastru, un albastru deschis.

Cerul pare a fi senin.

Ma uit in jurul meu, vad doar iarba.

Nici cladiri, nici copaci nu se mai observa.

Probabil, eram destul de departe de unde plecasem.

Nu stiam, dar nici nu imi faceam griji.

Merg, incontinuu, sperand parca sa gasesc o lume mai buna.

Vantul incepuse sa bata mai tare,

Imi placea..

Ma intorc pentru o clipa la stanga mea.

Observ venind spre mine un barbat.

De la distanta aceea , parea unul necunoscut.

Nu ma misc, stau pe loc.. parca asteptandu-l.

Nu stiam ce era cu mine, probabil trebuia sa imi vad de drumul meu.

Dar.. ceva imi spunea ca trebuie sa-l astept..

Sa-l vad mai de aproape.

Vad ca se apropie, e un chip cunoscut.

Cu fiecare pas pe care-l facea,realizam ca imi e din ce in ce mai cunoscut.

Purta un tricou negru si niste blugi inchisi.

Ajungand la o distanta mai mica, il puteam recunoaste.

Era EL !

Acel el. Credeam ca am inebunit,ca delirez..

Dar nu. Era chiar el.

Vantul batea, paru-mi era in vant.

Priveam cum se apropie,era chiar la cativa metrii de mine.

Simteam cum o lacrima mii se prelingea pe obraz.

Era chiar in fata mea. Eram atat de fericita.

Ma uit in jos.. cand el imi ridica privirea.

Ma ia in brate si ma strange in asa fel, incat corpurile noastre sa fie unite.

Ma uitam in ochii lui.. dorind parca sa vad inauntrul lor.

Isi plimba mana prin parul meu.

Ma studia.. Il studiam..

Stiam amandoi ce ne dorim.

Ma departez putin de el si ma uit in gol.

Ma ia in brate si ma intinde usor pe iarba.

Imi pune capul pe pieptul lui, asteptand parca sa adorm,

In timp ce isi plimba mana prin parul meu.

Atipesc.

Ma privea neincetat, dorind parca sa nu ma scape niciodata..

din priviri.

...

Visare..

Se uita pe fereastra.. afara ploua..

Era deprimata.. asculta acel cantec care o facea sa se gandeasca la el..

Acel cantec.. al lor..

Mai arunc-o privire pe fereastra.

Observa un trup, un trup de barbat apropindu-se cu pasi repezi.

Incepe sa intre in panica, ii se pare cunoscut acel cineva..

Se imbraca cu prima geaca pe care o gaseste si coboara.

Ploua. Ploua parca din ce in ce mai tare.

Il vede. Il vede la cativa metrii de ea.

Il doreste. Il doreste cat mai aproape de ea.

Ajung fata in fata..

Ea se uita in ochii lui.. fara oprire..

Vede pe fata lui cum ii se preling stropii de apa..

Sunt uzi pana la piele, dar nu le pasa

Sunt fericiti ca in sfarsit sunt unul langa altul.

Il atinge, ii pune mana pe fata.

El o ia in brate, o strange cu putere.

Observa ca ea tremura.

O mangaie suav, isi plimba mana prin parul ei..

El se apropie tot mai tare de ea..

Incercand parca sa-i simta obrazul rece pe al lui.

Ea isi infasoara mainile in jurul gatului lui,

El ii pune mana pe talie, tragand-o cat mai aproape de el.

El ii ridica privirea, ii spune ca e totul pentru el.

Ea varsa o lacrima, el i-o sterge.

El ii ia fata in palme si ii spune ca va fi aici pentru ea.

Indiferent de ce se va intampla.

Se apropie.. ii simte respiratia, ritmul inimii din ce in ce mai accelerat.

O saruta.

. . .

La naiba ! E deja dimineata.

Simtea ca fara el nu e viata..

Simtea.. ca locul ei e langa el..

O zi fara el.. era o eternitate

Norocul ei .. ca nu au fost multe

Simtea ca vrea sa-l vada, sa-l atinga,sa-l simta langa ea..

Visa ca odata si odata va fi langa ea,indiferent de toti si toate..

Si atunci.. vor fi fericiti, nu o va mai lasa sa plece de langa el.

Vor fi fericiti.. pana la adanci batraneti.

Se gandea cat de frumos va fi sa-l vada ..

Sa-l vada in fata ochiilor..

Dar.. nu-l va vedea..prea curand..

Nu stia ce era in inima ei, dar nici nu vroia sa afle.

Nu stia ce vrea, credea ca stie.

Distanta o omora,si inca o mai omoara.

De ce a trebuit sa fie asa?

De ce s-au complicat atat de mult lucrurile intr-un timp atat de scurt?
De ce cu el ii vine sa urle? sa rada,sa planga.

Nu stia ce era cu ea. Nu avea motive sa planga, dar totusi o facea.

Nu putea rade ca o nebuna, nu putea sa sara de fericire.

Nu putea... Nu avea totul..

Avea.. acea sclipire in ochi cand ii auzea vocea.

Cand ii spunea atat de dulce "te iubesc".

Era atat de fericita.O facea atat de fericita.

Iubea totul la el..

Vocea.. traia din plin momentul..cand il putea asculta.

Distanta. Distanta. Distanta

• De l-ar avea aproape..

Primele clipe..

Prima zi.
Primele vorbe, primele ganduri.
Prima poveste de dragoste.
A inceput atat de simplu... .
Inceputul.
Prima conversatie . Primul vis.
Prima cearta. Prima impacare.
Primele regrete. Primele lacrimi.
Primele etape..

Inconstienta, nestiind ce-o asteapta.

Clipe frumoase, clipe de neuitat.

Durere. Toate costa.